WOLF
Admin
 Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 60
|
|
De-ale lui Tanase - Bucataritul
De ale lui Tanase: Bucataritul
Când este vorba de burdihan, imaginatia omeneasca nu are limite. Cert este ca nici aici improvizatia nu-si are locul. Din motive lesne de înteles (spatiu, volum, disponibilitate, etc.) obiceiurile culinare de acasa sunt greu aplicabile pe munte. Adeseori o doza de improvizatie este chiar necesara. Elementul vital al vietii este apa. Grija esentiala si primordiala a drumetului pe munte trebuie sa fie gasirea lichidului salvator, ceea ce reprezinta în anumite masive (Piatra Craiului este exemplul cel mai graitor) o munca de titan si o cursa contra-cronometru. Dar numai în anotimpurile calde. Iarna, prioritatea prioritatilor trebuie sa fie productia de apa, pornind de la zapada sau eventual gheata. Pentru aceasta se foloseste focul. Exista doua tipuri de carburanti, cei existenti pe teren (lemnul) si cei adusi de utilizator. Acestia din urma pot fi solizi (alcool sau spirt) sau lichizi (alcool sau spirt, benzina, petrol, gaz lichefiat). Fiecare dintre acesti carburanti îsi are propriul tip de resou, cu avantajele si inconvenientele sale. Iata o scurta trecere în revista.
Sa începem cu cel mai economic carburant, pentru ca este gratis: lemnul. Din pacata, el este greu utilizabil în zonele alpine, prin definitie lipsite de paduri (si sa nu va puna naiba sa taiati jnepeni - Thomas). Si chiar daca ai magar la dispozitie, cum faci sa-l treci prin Strunga Ciobanului ? Resoul Trail Stove este fara îndoiala exemplul cel mai graitor, întruchiparea însasi a simplicitatii, fabricat din otel. Poate acepta eventual un arzator cu spirt (alcool) lichid.
Sistemul cel mai practic îl constituie fara îndoiala cartusul de gaz (gen Camping-Gaz), care contine un amestec de butan/propan într-o proportie de circa 80/20% (Iarna asta am in "testare" tocmai un astfel de primus, pana acum pot spune ca l-a surclasat pe anteriorul). Sub 0°, gazul da dovada de multa încapatânare si arde cu dificultate. O pre-încalzire cu bricheta este de foarte multe ori necesara (Sau iarna, daca dormiti cu butelia in sacul de dormit, dimineata o ia imediat din loc - Thomas). Cartusele de rezerva e bine sa le protejezi împotriva frigului (in rucsac puneti-le intre hainele uscate - Thomas). Costul acestui carburant este destul de ridicat (~150.000 o buteie mare ca cea albastra din imaginea de mai sus - Thomas). Resourile multi-combustibil de tip MSR (adica care folosesc indiferent benzina fara plumb, petrolul, motorina, etc.) sunt mai degraba adaptate expeditiilor în altitudine sau în regiuni îndepartate (deserturile artice, arctice, calde) unde aprovizionarea este dificila si de cele mai multe ori cu produse distilate de calitate îndoienica. Rezervorul de carburant este separat de arzator, ceea ce usureaza transportul(Un mare inconvenient este transportul combustibilului in PET-uri, acestea putandu-se sparge + mirosul de care nu veti scapa cu una cu doua - Thomas). O pompa de presiune aditionala permite cresterea acesteia la altitudine. Arzatoarele pe benzina si petrol au nevoie de o curatare regulata, altfel combustia poate fii incomplecta producând monoxid de carbon, gaz extrem de toxic. Este deci indispensabil sa prevezi în investitie si un kit de curatare. Daca gazul este extrem usor de folosit (însurubezi arzatorul pe cartus, deschizi gazul, dai foc), are o mare hiba: ai nevoie de cratite si oale pentru a gati. Resoul albatstru a câstigat în comoditate de aprindere si etanseitate a cartusului de gaz (o valva etansa permite separarea arzatorului de cartus) dar a pierdut (fata de prima versiune numita GT) cele doua cratite care formau în acelasi timp un set extrem de compact. Observatia este valabila pentru toate resourile de tip multi- combustibil. Solutia de compromis pare sa fie, si este cea pe care am adoptat-o începând din 1981 cu ocazia traversarii nord-sud a Norvegiei, set-ul Trangia cu alcool (spirt) lichid ilustrat aici cu modelul 27, care include, lux suprem, si un ceainic de 0.6 litri.
Modelele care functioneaza cu spirt (alcool) lichid sau solid, constituie adevarate bucatarii ambulante, caci formeaza un ansamblu de oale, cratite, arzator, support si para-vânt. Stabilitatea ansamblului este fara repros, iar zgomotul de functionare inexistent ! Observati sensul de circulatie al caldurii care înveleste oala, favorizând astfel o încalzire mai rapida. Un arzator multi-carburant poate fi utilizat ulterior fara modificari.
Toti acesti carburanti au nevoie de pre-încalzire, când temperatura este scazuta. Pre-încalzirea se face cu o pastilaEsbit - care poate fi folosita de asemenea pentru pornirea un foc facut cu lemne umede, de exemplu (Se gaseste in comert si spirt solid sau un amestec de rasina si kerosen, sub forma de cubulete albe - ~100.000 lei cutia de 0.500 kg - Thomas). Pentru ca veni vorba de bucatarit, este obligatoriu sa folosesti resoul în absida, nicidecum în "camera de dormit". Trei motive justifca aceasta obligatie: gazele de combustie daunatoare sanatatii, vaporii deapa care se condenseaza pe peretii cortului si riscul de a rasturna supa pe sacul de dormit! Metodele de topirea zapezii au ca scop productie de apa. In mod natural, primul gest este acela de a umple, si îndesa, zapada în recipient si a-l pune pe foc. Cantitatea obtinuta din aceasta prima topire este foarte mica, astfel ca trebuie sa adaugi zapada în apa astfel obtinuta, pentru a ajunge la catitatea dorita. Aceasta este prima metoda, si e mai bine sa o uiti (Din motive de lene si graba, si eu folosesc metoda asta  - Thomas). Cu a doua metoda, fierbi un volum initial de apa în care adaugi zapada. Avantajul esential al acesteia este durata scazuta de încalzire care se concretizeaza printr-o economie de carburant deloc neglijabila. Pentru a dovedii cele spuse aici, am procedat la o experienta pentru a produce 0, 5 litri de apa din zapada. Conditiile au fost urmatoarele: temperatura bucatariei (19.2°C), presiunea atmosferica (981 hpa-mba), altitudinea (345m), temperatura exterioara (0°C). Timpii sunt aproximativi si experienta s-a facut pe aragazul familial, cu flacara la maxim ! Este evident ca pe teren, în conditii reale de temperatura si presiune, timpii necesari pentru un rezultat identic sunt mai ridicati. Pentru a doilea test, recipientul a fost racit si adus la o temperatura cât de cât apropiata de cea initiala. Am folosit ź litru de apa pentru a o aduce la punctul de fierbere.
Rezultatele primei metode dau urmatoarele cifre : topirea totala a zapezii necesare pentru ˝ litrii de apa = 11 min 40 sec ; apa a dat în clocot dupa 25 min 30 sec de la începutul testului.
Rezultatele celei de-a doua metode dau urmatoarele cifre : primul clocot dupa 3 min 45 sec ; al doilea clocot, (pentru ˝ litru obtinut prin topirea zapezii în primul ź de litru), dupa 22 min 05 sec de la pornirea experientei.
Diferenta de durata între cele doua metode, circa 3 min 25 sec, pare derizorie. Mi se pare mult mai interesanta estimarea diferentei în cantitate de carburant economisit. Multiplicând aceasta operatie de cel putin trei ori pe zi, si cu numarul de zile pe teren, diferenta devine semnificativa, deci importanta în momentele dificile. Fabricantul american MSR preconizeaza necesitatile zilnice la circa 240 ml de carburant de persoana, când este vorba de productie de apa si bucatarit. Metalul din care sunt facute sculele de bucatarit (oalele, cratita, etc.) merita gândire înainte de a trece la casierie. Aluminiul transmite cel mai uniform caldura, este usor de curatat, este relativ usor: de departe cel mai raspândit. Exista o versiune tratata anti-aderenta, ceva mai scumpa. Otelul inoxidabil este un bun compromis rezistanta-conductibilitate-masa. Foarte usor de curatat(dar greu - Thomas). Titanul ramâne un moft: extrem de scump (~ de 10 ori mai scump - Thomas), slaba transmisie a caldurii, dificil de curatat. La urma urmei nu are decât un singur avantaj: este cel mai usor ! In momentul alegerii resoului mult dorit (râvnit ?) trebuie sa tii cont de elementele descrise mai sus. Pe lânga performantele pure ale arzatorului, tine cont si de prezenta sau absenta accesoriiilor (cratite, tigai, capac, mâner, protectie contra vântului, rezervor de carburant, pompa de presiune, support resou, sac de transport). Luând ca baza de comparatie modelul Trangia 27-2 pentru 2 persoane si care cântareste 980 grame (2 oale de 1 litru, tigaie diam.18cm, ceainic 0.6 litru, support, arzator, mâner, curea si sac de transport), iata cum se prezinta situatia pentru celelalte tipuri de resouri (valorile sunt aproximative):
MSR XGK expedition: resou (480g) + bidon 650ml (139g) + set oale (585g) = 1204g
Primus Classic Trail: resou (227g) + cartus gaz (390g) + set oale (514g) = 1131g
Doua observatii se impun: Trangia mai are nevoie de un bidon pentru carburant (+139g) iar MSR si Primus duc lipsa de protectie contra vântului si suport stabil (+ 250g pentru MSR, si + 105g pentru Primus). Un kit de curatat pentru MSR trebuie prevazut chiar daca nu-l iei cu tine la fiecare iesire (+ 77g).
Recipientele pentru transportat lichidele, preparate sau nu, pot fi termo-izolante prin constructie (termosul de exemplu) sau ameliorate cu huse izolante din burete. Cea mai buna protectie o asigura termosul din sticla (care are un coeficient de transmisie termica extrem de redus) dar este foarte fragil. Elimininat din start. E înlocuit cu termosul din otel inox, incasabile prin definitie. Pierde totusi caldura, dar o husa din burete rezolva problema. O asemenea husa pastreaza lichidele calde timp de 2-3 ore, cele reci 4-6 (valori aproximative). Recipientul cel mai extraordinar pentru transportat lichidele se numeste Platypus, care se prezinta sub forma unui buzunar de plastic suplu si indestructibil care se adapteaza oriunde în rucsac. Buteliile Nalgen (din polycarbonat rezistent de la - 135 la +135° C) au o deschidere de mare diametru, ceea ce reduce considerabil riscul de înghet al lichidului salvator. O husa izolanta nu este de prisos.[Ca o solutie de compromis: se ia un PET, se inveleste cu 5-6 foite de aluminiu ce se vinde la rola in supermarket-uri (~70.000 lei rola de 100 m) si se fixeaza cu scotch, apoi se inveleste in hartie de ziar (Romania Libera sau National :-) ) ; se sigileaza tot cu scotch si la sfarsit se mai pune o foita de aluminiu. Avantaje: ieftin si usor. Dezavantaje: in zona dopului se pierde caldura, deci trebuie acoperit cumva, nu se pot baga lichide foarte fierbinti in sticla -> se topeste - Thomas].
Pentru a da foc resoului (dar nu cortului !), prima masura de precautie e cea privind rezervorul de combustibil (cartusul de gaz îndeosebi). De-a lungul drumului, resoul a fost scuturat de nenumarate ori, fapt ce are aceasta consecinta : gazul din cartus este cam agitat, si la aprindere se produce o impresionanta flacara violenta, galbena. Dupa care, devine albastra si mult mai calma. Iata de ce nu trebuie aprins nici macar sub absida. Acest pericol nu exista cu resourile care functioneaza cu alcool sau spirt lichid (sau solid). In ceea ce priveste resourile multi-carburant de tip MSR descris mai sus, va trimit la articolul publicat aici, Cu cortul, iarna, bine documentat în acest domeniu.
Chibriturile sunt cele mai eficace pentru aprinderea resoului, durata flacarii lasând suficient timp pentru numeroasele manipulari anexe. Exista chibrituri zise de furtuna care rezista la, aproape, orice adiere de vânt. Exista si brichete de furtuna, care prezinta aceleasi avantaje. Pentru a evita surprizele, neplacute, scoate un chibrit, închide cutia, dar sub nici un pretext nu o pune în zapada (sau pe jos) ! Eventual protejeaza chibriturile contra umezeli plonjândule în ceara sau parafina lichida. O cutie de film foto este perfecta pentru conservarea lor la adapost de umezeala! (cei cu aparate digitale se descurca cum pot...) [De asemenea se pot pune si brichetele in astfel de cutii si asa sunteti siguri ca nu aveti surprize. Mai bine sa luati 2 seturi de aprinzatoare decat unul, ca daca se uda sau il rataciti...adio masa calda - Thomas]
Cutitul, de neînlocuit, poate sa fie simplu, precum acest traditional Opinel din Savoia (lama inox si inel anti-închidere accidentala), sau de tip swiss army, precum acest Victorinoxcu altimetru incorporat dar si multe
Alte scule utile în situatii delicate: Un fierestrau de buzunar de tip fir, pliant sau chiar lant de drujba îsi are locul alaturi de cutit. Daca esti mare amator de foc de tabara, nu uita toporisca !(Asta nu inseamna sa te apuci sa defrisezi un hectar de padure. In nici un caz. Munceste si strange lemnele uscate produse de padure, nu fii tu o uscatura sa distrugi - Thomas)
De-a valma, mai putem vorbi despre toate aceste maruntisuri fara de care viata pe munte ar fi incompleta. De exemplu tacâmurile. Daca te tine buzunarul, un setfurculita/lingura din titan, 31g, se face uitat în rucsac. Pretul nu! Aceste ustensile separate sunt totusi mai practice decât setul design elvetian de la Sigg. In ceea ce ma priveste, nu scot niciodata furculita la plimbare. Prefer sa manânc cu lingura! (Sau lingura de lemn de la bunica....mmmmmm - Thomas)
Cana este si ea indispesabila. Daca esti un adept al minimalismului, o cana plianta din plastic e perfecta pentru tine. Iarna însa, o cana - termos, eventual cu capac, mi se pare mult mai adaptata conditiilor vitrege, chiar daca nu-ti poti încazli mâinile pe ea !
In categoria maruntisurilor mai intra si aceste adaptatoare care transforma cutia de film într-o solnita de înalta clasa (pacat pentru adeptii digitalelor !). Totusi, pentru mine, iata cel mai extraordinar maruntis demn de rucsacul tau. Aceste tuburi din plastic, reutilizabile, pot transporta tot soiul de semi-lichide, de la maioneza pâna la miere, fara a uita cele mai elaborate sosuri preparate de mama-soacra! (Cine are, cine nu... se multumeste cu ce are - Thomas) Ai certitudinea ca ambalajele nu se sparg printre boarfele tale !
Pe timp de iarna, exista o incompatibilitate între apa si frig: primei nu-i place de al doilea! Evidenta se aplica si la bucatele deja preparate, deci continând apa. Daca problema poate fi rezolvata extrem de usor pentru bauturi (ceai, cafea, vin sau Champagne pentru momentele deosebite in cort sau pe vârf) conservându-le în recipienti izolati (termos metalic sau bidoane cu husa de burete), cu mâncarea este ceva mai complicat. Trebuie sa le pitesti printre boarfele din rucsac, departe de frig. Inconvenientul hranei preparate se numeste ambalaj, plastic sau metalic, pe care trebuie sa-l duci la lada de gunoi, când ajung acasa (pentru ca bineînteles, esti bine crescut si respectuos de pastrarea curateniei oriunde te duci).
Cu cât iesirea ta pe munte se lungeste, cu atât ai interes sa preferi preparatele liofilizate (de tip Knorr, Maggi, de exemplu) pe care le gasesti la magazinul alimentar de la coltul strazii tale, la preturi rezonabile. Liofilizarea este procedeul prin care se extrage apa din alimente, sub vid de aer la temperaturi scazute. Producatorii au creat o gama de produse specific pentru munte, de la aperitiv la desert trecând pe la supe si alte feluri care de care mai variate. Mâncarurile, foarte agreabile pe plan gustativ si nutritional, sunt cu totul dezagreabile fata de portofel (între 3 si 8 euro plicul) (Totusi, in Romania, plicurile sunt la 10-20-30-50.000 lei, in functie de marca, savoare si cantitate - Thomas). Ambalajul din aluminiu întruneste toate calitatile si cerintele actuale: usor, suplu, extrem de compactabil si reciclabil, adica tot atâtea motive ca sa nu il lasi pe munte ! Eforturile pe care le faci, în oricare anotimp, pentrua traversa creasta Fagarasului sau turul Retezatului, sunt de lunga durata. Alimentatia trebuie sa tina cont de acest prim element, durata efortului. Glucidele constituie carburantul muschilor. Sportivii care practica disciplinele de durata (maraton, ciclism sau ski de fond) favorizeaza stocarea glucidelor zise lente (se gasesc în pastele fainoase, orez, cartofi si legume uscate) prin opozitie cu cele rapide (zahar, fructoza, miere). Intâmplarea face ca o buna parte din gamele Knorr si Maggi, dar si cele special pentru munte, au ca baza pastele fainoase. Un alt aliment de mare calitate energetica sunt fulgii de ovaz care pot fi preparati cu lapte, stafide si alte ingrediente, amestecul dând nastere unui fel de porridge foarte gustos si hranitor (reteta : arunca 50g de fulgi de ovaz (sau orez) în 30cl de lapte si fierbe 15min ; sareaza putin, amestacând des ; apoi adauga zahar, miere, stafide, putina scortisoara, si în general tot ce-ti place ; se consuma calda sau rece. Pofta buna !). (Se gasesc de asemenea Musli cu diferite componente, de la mere, stafide, pana la banane , etc - Thomas) Dar în general, nu te sfatuiesc sa te lansezi în de-ale bucateriei în creierul muntilor, e mult prea costisitor în timp si carburant. Aici, rapiditatea si economia sunt cheile succesului. Pe lânga fulgii de ovaz, mai sunt demn de luati în seama fulgii de cartofi, laptele praf, precum si bauturile izotonice în pudra. Una dintre primele pe piata mondiala a bauturilor pentru sportivi a fost norvegiana XL-1. Astazi, una dintre cele mai cunoscute este Isostar, dar si în acest domeniu, marcile sunt numeroase. Avantajul lor este ca aduc sarurile, vitaminele si oligoelementele indispensabile organismului. Dozajul lor trebuie facut în functie de temperatura exterioara (aceste informatii capitale sunt înscrise pe ambalaj, asa ca obositi-va si cititi dozarea si indicatiile, de preferabil inainte de cumparare si carare in varful muntelui). In ce priveste alimentarea în lichide, NU ASTEPTA SA-TI FIE SETE, E DEJA PREA TARZIU ! Bea putin dar regulat, si mai ales nu tine cont de sfatul vechi si total eronat, conforma caruia, bautul îti taie picioarele ! Pauzele scurte si dese permit muschiului sa-si reconstituie pâna la 90% din stocul initial de energie. In domeniul strict al sportului de performanta, alternatia perioadelor de efort si de repaus se numeste interval training sau antrenament pe intervalle. Acestuia i se adauga regimul disociat scandinav, atât de greu de suportat, încât nu se practica decât de 3-4 ori pe an ! Principiul ? In primele 3 zile ale saptamânii, elimini din alimentatie TOATE glucidele. In zilelele care preceda competitia de duminica, te INDOPI cu tot ce-ti cade la îndemâna, începând cu patiseriile. Bineînteles, îti continui antrenamentul cotidian. Rezultatul este o supra-încarcare a ficatului în glicogen, carburantul muschiului. Daca vrei sa bati recordul de urcare al Mont Blancului dus-întors pornind din fata bisericii de la Chamonix, adica ceva mai mult de 5 ore si 10 minute, sau cel Turului Mont Blancului, 170 de km în ceva mai putin de 23 de ore (adica o medie de circa 6km/ora), atunci aceste regimuri alimentare sunt pentru tine. Daca nu, ramâi la lucrurile simple si poate-i mai bine asa.
Pofta buna !
Urmeaza : confortul
Câteva adrese utile pentru ochi si suflet
P. S. Daca tot a scris atata Mihai de mancare, hai sa va dau cateva retete si cateva sfaturi. Nu multe ca as scrie un roman. Simple si gustoase. Caci organismul nu vrea doar ceva fara gust si fara miros, ci vrea si ceva gustos, sa-si incante papilele gustative
1. Paine hranitoare pentru drum :
a- Se amesteca 0.750 g faina intermediara, bine cernuta, cu 250 ml lapte dulce si 4 cartofi fierti (zdrobiti in prealabil pana ating consistenta unei paste) Adaugati aprox 100 g jumari de porc, trecuti prin masina de tocat. Framantati, adaugati sare, dati-i o forma care o doriti si puneti la copt in cuptor, la foc potrivit.
Ganditi-va insa bine iarna cat carati, asa ca in loc de o greutate in plus, folositi cu incredere pesmetii facuti in casa sau cumparati.
b- Un pahar cu miez de nuca, 2 cartofi cruzi dati prin razatoarea marunta (poate sa fie si Worner, daca vreti voi :-)), 2 cepe fin maruntite, 2 oua, 3 linguri ulei, 2 pahare u faina alba, patrunjel tocat marunt, 2 varfuri de cutit de sare. Amestecati totul impreuna cu un pahar de 250 ml cu apa pana se obtine un aluat pufos. Il turnati intr-o forma unsa cu ulei, pudrati cu faina si dati la cuptor.
E gustoasa, se pastreaza mai multe zile prospata si are un inalt continut in calorii.
2. Supe :
- in supa la plic care o puneti la fiert, adaugati la sfarsit cascaval sau branza topita, ii va da o savoare deosebita
- aveti grija la supele din Taiwan gen Vifon & stuff. Sunt hranitoare, dar pliculetul cu "grasime" este foarte picant. Asa ca nu va recomand sa il folositi decat daca sunteti langa o sursa de apa. Ca altfel behaiti de sete
3. Iarna, daca aveti o tigaita mica si usoara (am una de 15 cm diametru - 120 G), puteti sa o luati in spate si, impreuna cu un pik de ulei si niste oua batute bine acasa si bagate in sticla de plastic, impreuna cu mirodenii si faceti o omleta de neuitat (prietenii stiu ;-)) Nu faceti asa ceva vara, caci ouale se strica foarte usor si va treziti cu o intoxicatie de toata frumusetea.
4. Lichide : atata timp cat iarna zapada topita nu are nici un pik de minerale iar cu cat beti cu atat dati afara aceeasi cantitate si simtiti setea permanent, dizolvati in sticla cu apa rezultata prin topirea zapezii/ghetii pastile de vitamine si multiminerale (nu va infigeti la cele scumpe, puteti cumpara cu incredere si celebrul "calciu" sau Multimineral, Made in Romania), sau folositi un pik de "chimicale" sub forma de prafuri concentrate cu aroma de sucuri de fructe. Costa cam 3000-5000 lei pliculetul si merge dizolvat in 2 L de apa. Ii da un gust si mai taie din sete."
Autor: Mihai Tanase
Sursa:
|
|
